Politica şi sportul au făcut din nou schimb de tricouri, fotbalul fiind oarecum siluit de campania electorală să-şi scoată echipamentul în numele voturilor care va să vină. La o zi după ce Răzvan Lucescu rugase presa să lase naţionala să se pregătească în linişte pentru meciul cu Lituania, premierul Emil Boc a intrat cu crampoanele în cantonamentul de la Mogoşoaia, devansând şedinţa de pregătire, verificându-i reflexele secundului Bogdan Stelea. Şi, evident, a transmis mesaje patriotice pentru urechile microbiştilor deoarece fotbaliştii, o fi aflat şi Boc, joacă în deplasare şi nu prea pun ştampila la sfârşitul săptămânii. Nimic nou, de la primirea făcută de Ceauşescu steliştilor în 1986, de la Bologna lui Musollini sau pasiunea lui Hitler pentru Schalke, până la stângu-n dreptu’ al lui Milică sau schimbul de mingi ironic între Băsescu şi Tăriceanu la Izvorani. Întrebat dacă ar mai fi venit la naţională dacă nu era în campania electorală, Emil Boc a răspuns: “Cu siguranţă veneam, am şi uitat că sunt în campanie”. Când nu era în campanie, cu siguranţă a fost prea ocupat cu criza pentru a intra în cantonament şi pe când naţionala era antrenată de Piţurcă. Numai că, băgarea picioarelor de politicieni în sport nu mai este de mult un aspirator de voturi, ţi-o poate spune şi cel mai slab consilier din anturajul EBA, ci, mai degrabă, poate avea efect de bumerang. Dacă te mai şi lauzi cu asta pe site-ul guvernului, ca la vizitele de lucru ale tovarăşului cu un exacerbat cult al personalităţii, e clar că rămâi cu urnele goale.

“Chibiţul” Boc postat pe arhiva Guvernului Boc

În siajul succesului lui Mircea Lucescu, noul selecţioner al României şi-a început cu o mică revoluţie munca la naţională. Unii dintre preferaţii lui Piţurcă s-au uitat degeaba în poştă în aceste zile, doar şapte stranieri găsind Lucescu junior prin fotbalul internaţional pentru debutul său, meciul cu Lituania din preliminariile CM 2010. Cociş, Codrea şi Max Nicu, cu precizarea că neamţul de origine română este uşor accidentat, nu au fost chemaţi, la fel ca Adrian Mutu, tot în convalescenţă după operaţia de la genunchi. E drept, nu a fost adus nici febleţea sa din perioada Rapid, Daniel Niculae, acesta traversând unul dintre cele mai negre sezoane din cariera sa la Auxerre, motiv pentru care Luce cel mic i-a transmis să-şi caute alt job. Surpriza este Tiberiu Ghioane, care luna trecută observa pertinent: „La Euro 2008, am fost cascadorii râsului, era logică schimbarea selecţionerului, mai jos de atât nu am fost niciodată. Obiectivul naţionalei de acum înainte ar trebui să fie să jucăm fotbal, ca dacă jucăm ţurca, cum am făcut-o la Euro 2008 şi în preliminarii, adoarme lumea prin tribune”. Măcar pentru atitudine, Ghioane merita convocat. A, şi apropo de mijlocaşul de la Kiev, Ghioane este convins că şi Mircea Lucescu i-a pus o vorbă bună. De ce nu?

Fostul selecţioner, care va rămâne cu această titulatură şi după şedinţa Comitetului Executiv al FRF de miercuri, a ieşit din turnul de fildeş cu ocazia parteneriatului semnat pentru promovarea turismului românesc. Despre promovarea sportului care l-a făcut Rege, Hagi nu a prea avut multe de spus, anchetele DNA în campionatul intern şi situaţia naţionalei lăsând loc de puţine comentarii. Totuşi, Hagi a făcut câteva remarci, pe care le redăm în continuare: “Nu e dureros (n.r. – că au fost făcute arestările), dar nu e frumos. Am ajuns destul de jos, ne-am făcut puţin de râs, dar s-a întâmplat şi în alte ţări, nu numai la noi. Aşa e în fotbal când sunt foarte multe interese, sunt şi lucruri mai puţin plăcute care ar fi bine să le eliminăm. În sport trebuie să câştige cine e mai bun”. Cât despre situaţia la naţională, dacă Lucescu jr. va fi alesul FRF pentru succesiunea lui Piţurcă, rămân în vigoare învăţăturile lui Hagi: “Noi nu ne mai jucăm nimica, jucăm doar jucătorul şi orgoliul lui, şi onoarea lui, şi a mea, şi a toţi”. Hai România!

Fotbalul s-a întors la origini. Acasă, în Anglia, de unde întregii lumi i se relevă plăcerea jocului, de multe ori în detrimentul rezultatului. Noua faţă a Ligii Campionilor este după chipul şi asemănarea Premier League, astfel că londonezii de la Chelsea au făcut 4-4 cu Liverpool la doar patru zile după 4-3 cu Bolton, în campionat. Scorurile acestei primăveri de Champions League amintesc de anii ’60. Barcelona – Lyon 5-2, Bayern – Sporting 7-0, Liverpool – Real Madrid 4-0. Fiindcă a încercat să ucidă fotbalul, Italia este exclusă atât din tabăra învingătorilor, cât şi din cea a învinşilor. Dealtfel, din Serie A, doar AS Roma se apropie de euforia insularilor, iar istoria recentă i-a aşezat în vitrina scorurilor fluviu: 1-7 cu Manchester United. Poate din raţiuni de marketing, filosofia fotbalului redevine simplistă: pasă, şut şi gol. Spectatorii şi sponsorii plătesc spectacolul, iar dublura fără fond a fotbalului goleşte stadioanele. Inclusiv în România. Ar fi inutil şi stupid să comparăm fotbalul nostru cu cel pe care-l vedem transmis, din Europa, la televizor. E de semnalat însă spaţiul îngust în care ni se mişcă antrenorii. Catenaccio, sorinaccio, rezultat, 0-0, pragmatism, autobază… Iar asta inclusiv la cei tineri, ca Răzvan Lucescu sau Dan Petrescu. Nici Lucescu Mircea, Piţurcă sau Olăroiu nu-s departe de stilul ăsta, caracteristic dealtfel întregii şcoli româneşti de antrenori, indiferent de anul absolvirii. Profesori ca Halagian şi stagii la Coverciano n-au cum să aducă spectacolul în România, fiindcă, până la urmă, e vorba de a înţelege că un 4-4 e mai bun decât un 0-0.

Mutu şi Piţurcă nu-şi mai vorbesc după ce şi-au ţipat nemulţumirile la revenirea vedetei tricolore la Constanţa după cantonamentul prin cluburile din Bucureşti şi Piteşti. Atacantul Fiorentinei neagă conflictul cu Piţurcă, selecţionerul îl confirmă cu două rânduri de ghilimele. Indiferent de rezultatul meciului cu Serbia, ceva e putred la naţională. Relaţiile glaciale dintre Mircea Sandu şi selecţionerul cel mai bine plătit din istoria naţionalei de fotbal, tot mai des arătate după acel meci cu Olanda de la Euro 2008, sunt dublate acum de şubrezirea legăturilor cu vestiarul, unul dintre puţinii aliaţi rămaşi în portofoliul lui Piţurcă. Dacă mai vin şi rezultate negative în cascadă, “piei Satană!” nu va mai fi doar o glumă a suporterilor. Urmează iarăşi fluturarea listei cu Mircea Lucescu, Bölöni deja îşi face reclamă, Olăroiu este votat de suporteri pe site-uri, la “mercenari” deja s-a deschis oarecum lista cu Max Nicu. Mircea Sandu a vorbit despre o reclădire a naţionalei de pe alţi piloni în cazul unui eşec. Oare cine e mai potrivit pentru munca de jos care să ne menţină sus?

Sursa foto: cotidianul.ro/Mircea Reştea