Dinamoviştii au ratat şansa de a li se face statui de aur, bătute cu briliante. Dacă iau titlul, poate se va îndura Turcu să le facă, măcar câtorva, nişte busturi. Mulajele din ghips sunt pregătite pentru cazul în care ratează şi anul ăsta grupele Ligii Campionilor.
În tot timpul acesta, antrenorul lor, Mircea Rednic, ia în râs perlele de pe coroana regelui Hagi şi probează pe ascuns tronul cu nestemate al selecţionerului. „Nici unul dintre cei trei propuşi pentru naţională nu are performanţele mele”, clamează dresorul care a scăpat „câinii” din lesă, în meciul cu Timişoara.
Nici n-a fost anunţat bine Răzvan Lucescu antrenor al naţionalei, că deja s-au arătat unii dintre cei care vor susţine, în ascuns, adversarele României în viitoarele meciuri. Între ei, statui ale onestităţii, ca Sabău, care crede că Hagi ar fi meritat să i se dea şansa de a antrena naţionala (parcă a mai avut-o odată, nu?), statui ale cinstei, ca Gică Popescu – pe care îl roade relaţia de rudenie dintre Răzvan şi Mircea Lucescu şi sugerează dependenţa fiului de tată, sau statui „Strâmbe”, ca Rednic. Postul de selecţioner ajunge să fie precum cel de preşedinte sau premier, în politică. E râvnit de toţi, iar pierzătorii încep să arunce cu pietre. Suporterii naţionalei sunt şi ei de fiecare dată alţii, în funcţie de antrenor.

Fostul selecţioner, care va rămâne cu această titulatură şi după şedinţa Comitetului Executiv al FRF de miercuri, a ieşit din turnul de fildeş cu ocazia parteneriatului semnat pentru promovarea turismului românesc. Despre promovarea sportului care l-a făcut Rege, Hagi nu a prea avut multe de spus, anchetele DNA în campionatul intern şi situaţia naţionalei lăsând loc de puţine comentarii. Totuşi, Hagi a făcut câteva remarci, pe care le redăm în continuare: “Nu e dureros (n.r. – că au fost făcute arestările), dar nu e frumos. Am ajuns destul de jos, ne-am făcut puţin de râs, dar s-a întâmplat şi în alte ţări, nu numai la noi. Aşa e în fotbal când sunt foarte multe interese, sunt şi lucruri mai puţin plăcute care ar fi bine să le eliminăm. În sport trebuie să câştige cine e mai bun”. Cât despre situaţia la naţională, dacă Lucescu jr. va fi alesul FRF pentru succesiunea lui Piţurcă, rămân în vigoare învăţăturile lui Hagi: “Noi nu ne mai jucăm nimica, jucăm doar jucătorul şi orgoliul lui, şi onoarea lui, şi a mea, şi a toţi”. Hai România!

În fotbalul nostru n-o să fie curăţenie nu pentru că nu s-ar vrea, ci din cauză că nu se ştie cum să se facă. Obişnuiţi cu şpăgi şi blaturi şi murdăriţi continuu în combinaţii dubioase, oamenii care poartă titulatura de „oficiali” s-au distanţat fără să ştie de menirea lor. Exemplu de caz banal: Dinamo a fost sancţionată să joace fără spectatori următorul meci de pe teren propriu. Cum primul meci pe care îl organizează este cel cu FC Timişoara, la Cluj, respectiva partidă intră sub incidenţa hotărârii. Asta înseamnă că asistenţa, de la 500 de spectatori, va fi redusă la 0, fiindcă şi ideea disputării meciurilor pe teren neutru s-a dovedit una foarte proastă, care nu atrage public. Până la urmă, rostul unei sancţiuni este ca sancţionaţii să tragă nişte învăţăminte de pe urma penalităţii, or, la Cluj s-ar fi dus puţini dinamovişti, pe care nu-i va deranja să stea în Bucureşti, să pregătească meciul cu CFR. Dacă FRF ar fi gândit drept, ar fi ajuns la concluzia că mai bine aplică sancţiunea la meciul cu CFR, fiindcă atunci ar fi taxat cu adevărat manifestările rasiste ale suporterilor lui Dinamo de la meciul cu Rapid. Iar atunci, neputând ajunge pe propriul stadion, fanii „câinilor” s-ar fi gândit de două ori înainte de a scrie un banner.

Lupii tineri de la FRF şi-au schimbat treningul de sindicalist cu costumul de oficiali ai fotbalului românesc la UEFA, dar şi-au păstrat năravurile. Ca şi în politică, odată ajunşi la putere, Ionuţ Lupescu şi Florin Prunea au cam uitat de fair-play şi au făcut marcaj pe tot terenul interselor personale. Despre Lupescu,să amintim doar cum directorul general al FRF a dat drepturile radio asupra meciurilor unui post la care avea interesul, chiar dacă acesta emitea doar în anumite cartiere bucureştene, iar dacă nu aveai antenă bună te bruiau posturile-pirat de manele. În ceea ce-l priveşte pe Prunea, se pare că brigada arbitrilor din arest îl cheamă să le dirijeze corul organizat ad-hoc în arest. Procurorii chiar s-au gândit să-l salte de pe aeroport atunci când înaltul oficial FRF se întorcea de la UEFA, unde vorbise, culmea!, despre problemele cu corupţia ale fotbalului românesc. Precedentul Piţurcă le-a domolit însă elanul, dar meciul nu s-a încheiat. Predau legătura DNA.

Pare o invenţie născută din dorinţa de a mai omorî timpul scurs între două etape de campionat. Vine din vremea de dinainte de ’89, când statisticienii au tot învârtit cifrele şi au crezut că pot da o ierharhie mai reală decât cea consemnată zi de zi pe hârtia de ziar. Ea, găselniţa şi-a continuat viaţa şi după introducerea sistemului cu trei puncte la victorie, suferind la rându-i mici modificări, în sensul că echipa care remizează acasă are un pasiv de – 2 la adevăr, în timp ce echipei oaspete i se oferă un generos + 1. Prin nu se ştie ce miracol, ea este semnalată şi azi, din când în când, de „specialiştii” în fotbal şi publicată în ziare.
FIFA n-a specificat dacă cele şase puncte i-au fost luate Timişoarei din deplasare sau de acasă şi astfel bănăţenii au + 16 la „adevăr”. Dinamo, deşi e lidera la zi de la începutul iernii stă în clasamentul adevărului chiar sub Unirea Urziceni, + 10, faţă de + 11. Într-un campionat haotic, în care orice rezultat e posibil, ce nevoie şi ce relevanţă mai are „adevărul” ?

Un proces al campionatului intern de fotbal făcut doar de procurori ar fi cu siguranţă incomplet, oricâte înregistrări ambientale, şpăgi date par avion şi bonuri de la casele de schimb valutar din Piteşti ar prezenta DNA instanţelor de judecată. Să mă explic. În dosarul “Transferuri”, a fost nevoie de experţi în finanţe care să desluşească traseul mitei ascunse prin off-shore-uri, tot de o mână de ajutor de la economişti au avut nevoie şi pentru a lua urma banilor cu care Gigi Becali a umplut “Valiza” de la Cluj. În cazul “mitei de la Piteşti”, arbitrii sunt cei care probează cătuşele în aceste zile, astfel că este imperios necesar un expert în domeniu pentru a explica “maniera”, “fanta de lumină” şi “poziţiile nefireşti”, mai ales că profanul Cornel Penescu a mituit arbitrii şi la meciurile pierdute de echipa sa. Dacă mai punem la socoteală şi că GSPTV, postul unde Ion Crăciunescu îşi expune competenţele în arbitraj, merge spre faliment (de exemplu, meciul FC Argeş – Rapid a fost comentat din studio de Emil Grădinescu, deşi deplasarea nu era aşa de costisitoare pentru trustul lui Voiculescu), vecinul lui Gheorghe Constantin de carieră şi de bloc din Vâlcea ar putea avea un job asigurat la DNA. Mai ales că ar putea analiza meciuri în condiţii mult mai bune, filmate pe atunci din toate unghiurile, nu cu doar patru camere rămase nefolosite de la eliberarea lui Gigi Becali, cum se întâmplă acum la GSPTV. Unde mai pui că poate face puţin lobby direct pentru anchetarea duşmanului său de la FRF, Mircea Sandu. Greşesc?

Fotbalul e la pământ, dar arbitrii sunt deja îngropaţi. Vechea suflătoare mecanică de la 6/49 îi scoate din glod şi-i trimite în iarbă, într-o anacronică loterie a derby-urilor, faptelor şi cătuşelor. Totul e transparent şi televizat, momentul zero poate să înceapă. Da, dar drumul să nu fie prea lung. Fiindcă încă după prima tragere la sorţi suntem deja bolnavi de scenarită, prea s-a potrivit ca arbitrii să vină de la jumătatea distanţei dintre oponente. Două exemple sunt chiar flagrante: Ionel Ivan, din Brăila, arbitrează Constanţa cu Galaţiul, iar Marius Avram, din Bucureşti, pe Universitatea Craiova şi FC Braşov. Nu-s de neglijat nici buzoianul Georgian Ionescu, la Urziceni-Vaslui, deşi mai potrivit aici era Ionică Serea, din Focşani, care totuşi se pliază bine şi pe Gaz Metan-CS Otopeni. Pe vremea lui Gheorghe C. erau chiar prea dese sprinturile naţionale ale unui Haţegan, de la Arad la Poli Iaşi, sau Bocăneală, de la Galaţi la FC Timişoara. Deh, suflătoarea are minte mai multă, iar cheltuielile sunt şi ele mai mici. Pentru etapa viitoare îi aşteptăm pe braşoveanul Robert Dumitru la CFR Cluj-FC Vaslui, focşăneanul Martiş la Iaşi-Unirea Urziceni sau Augustus la Craiova-Argeş. Doritorii ar putea încerca deja să-i contacteze, mai ales că preţurile se ştiu deja, iar acum riscurile sunt mai mici, un scandal pe tema asta fiind deja pe rol.

“Preacuviosul” Copos
“Mă rog în primul rând pentru mai bine, mă rog pentru a avea pace, linişte şi pentru a trece de aceste momente grele pe care le străbat pe planeta Pământ”

Gigi Becali
“Pe hoţ, ca să îl prinzi, trebuie ca să îl sechestrezi. Şi ca să iei bunul, trebuie să îl sechestrezi, să stai cu el. Hoţul aruncase cheia. Extraordinar a fost la închisoare. Am urlat când am ajuns în închisoare. Am dat jos toate pozele cu femei goale, pentru că nu era bordel”

Adrian Porumboiu
Dacă e să te fure vreun arbitru, tot o face, chiar dacă e tras la sorţi sau pe parapantă sau chiar dacă îi dai pe sub clanţă. Tot aia e!

Marian Rada
“Vreţi să ştiţi ce m-a determinat cel mai mult să demisionez? La antrenamente, mă trezeam singur la Pro Rapid. Jucătorii nu mai veneau din cauza problemelor pe care le aveau. Riscau să fie evacuaţi din case, să rămână pe drumuri cu familiile. Pai, dacă rămâneam trebuia să mă dezechipez şi să intru să joc”.

“Hoţii în libertate, Becali la închisoare, Barabas liber, Hristos răstignit pe cruce!”, declara patronul Stelei la una dintre numeroasele înfăţiri la judecarea unei dintre nenumăratele cereri de eliberare. Vineri, magistraţii i-au făcut o aroganţă, eliberându-l pe Gigi Becali chiar în ziua în care se spune că fost eliberat tâlharul Barabas şi răstignit Isus, după ce Pilat a întrebat poporul.

Se ia un Popoviciu în Armani, se asortează cu o pereche de cătuşe, tot un astfel de accesoriu i se oferă şi lui Gigi Becali lângă manşeta cămăşilor cumpărate de la Londra pe când Steaua mai juca în Liga Campionilor. Urmează în direct pe micile ecrane Penescu de Piteşti şi probabil un cor de fluieraşi din Liga lui Mitică. Te uiţi cu sufletul la gură la primul, mai ales că era puţin mediatizat de televiziuni, după nşpe plimbări cu Barabas pe la judecătorie pentru tot atâtea cereri de eliberare din arest ţi se cam apleacă, iar treningul de rapper al lui Penescu nu ţi se mai pare aşa interesant. Dar procurorii nu prea consumă folclor urban, că altfel sigur ar fi auzit bancul cu Iepuraşul.
Iepuraşul se duce la cofetarie: – Aveţi suc de morcov? – Nu, zice vânzatoarea. A doua zi din nou: – Aveti suc de morcov? – Nu, nu avem suc de morcov, răspunde vânzatoarea indignată. Şi tot aşa se duce iepuraşul la cofetăria respectivă vreo trei patru zile la rând, terorizând-o pe săraca vânzatoare cu întrebarea: – Aveţi suc de morcov? Până la urmă într-o zi când vine iepuraşul şi întreabă: – Aveţi suc de morcov? – Daaaaaa! Avem suc de morcov, răspunde vânzatoarea exasperată. – BLEAAH!